Copilul nu vrea să doarmă singur! Ce au de făcut părinţii

Articolele din această secțiune

Anumite probleme de somn sunt mai des întâlnite la vârsta pediatrică, deşi ele pot apărea şi în viaţa adultă. Există copii care merg în somn şi uneori se comportă ca şi cum ar dori să evadeze.

Somnambulismul este mai frecvent la copiii cu vârste cuprinse între 4 şi 8 ani. Apare de obicei în prima parte a nopţii, în timpul somnului profund. Medicul pneumolog Vera Pall ne explică ce tulburări de somn pot apărea la vârste mici şi ce au de făcut părinţii.

Pavorul nocturn - copiii se ridică în şezut şi ţipă, transpiră, sunt congestionaţi la faţă, dar nu sunt treji. Încercarea de a-i linişti nu are efect. Dacă se trezesc, copiii sunt confuzi şi dezorientaţi. Dimineaţa, nu îşi pot aminti nimic din cele întâmplate. Pavorul nocturn apare de obicei între vârsta de 4 şi 12 ani, tot în prima parte a nopţii. Părinţii pot doar să stea lângă copii şi să-i asigure că totul este în regulă. Crizele de pavor nocturn scad ca frecvenţă pe măsură ce copiii cresc.

Coşmarurile apar spre dimineaţă, iar copiii se trezesc înspăimântaţi. Sunt mai frecvente între 3 şi 6 ani, apoi frecvenţa lor scade.

Enurezisul nocturn - unul din trei copii în vârstă de 4 ani încă udă patul noaptea în somn. Specialiştii în somn consideră enurezisul o tulburare când el apare după vârsta de 5 ani. Totuşi, 1 din 10 copii cu vârsta de 6 ani şi 1 din 20 de copii cu vârsta de 10 ani continuă să ude uneori patul noaptea. Deşi părinţii şi copiii se îngrijorează, enurezisul adesea dispare de la sine de-a lungul timpului. Asta nu înseamnă că trebuie ignorat. Grijile şi ruşinea îi vor împiedica pe copii să petreacă noaptea la un prieten sau să meargă în tabără, de exemplu, şi acesta va dezvolta o stimă de sine scăzută. Medicul de familie, pediatrul sau specialistul în somn vor investiga o posibilă tulburare medicală şi vă vor sugera câteva strategii comportamentale.

Legănatul capului şi al corpului - copiii adesea execută anumite mişcări ritmice înainte de somn, mişcări care au un efect de liniştire. Aceste mişcări dispar până la vârsta de 4 ani.

Pentru a avea o rutină bună de somn, medicul recomandă păstrarea unui program regulat pentru culcare şi ora de trezire şi încurajarea copiilor să doarmă singuri.

Aproximativ 84 de tulburări ale somnului pot afecta sănătatea şi calitatea vieţii. Aceste tulburări de somn includ dificultăţi de adormire, treziri nocturne, somnolenţa diurnă, tulburări respiratorii, tulburări musculare, coşmaruri. Diagnosticul şi tratamentul tulburărilor de somn necesită intervenţia unei echipe formată din pediatru, medic ORL, psihiatru/psiholog, neurolog, endocrinolog, cardiolog, nutriţionist”, mai spune medicul.